• Publicitate

Bye Bye Canada, see you later, episodul 2

Locul de discutie pentru cei care se gandesc sa continue calatoria, Canada nefiind pentru ei ultima statie. Destinatia lor: Europa, USA, Australia, Noua Zeelanda, inapoi in Romania, sau oriunde altundeva. Joburi, acte, locuinta, transport bunuri personale, informatii juridice, samd. Atentie: aceasta rubrica NU este destinata discutiilor pro/contra Canada, topicele lansate fiind sterse sau mutate in rubrica potrivita!
Răspunde

Bye Bye Canada, see you later, episodul 2

Mesajde tsunami » 16 Mar 2008, 08:56

cum va las un pic singuri, cum faceti prostii si-mi inchid subiectul,

Nantes, o comparatzie subiectiva cu germania

oraselul mi s-a parut foarte curat, insa.... god, miiiiiii de sensuri giratorii, cel putin unul la cateva ste de metrii
benzina, cam cat in germania, curtoazia in trafic, foarte buna, se multumeste, se face loc. motocilistii sunt zei, au voie sa treca pe langa masini, si in momentul in care-l vezi in oglinda ca depaseste coloana coada se muta pe dreapta pentru a-i face loc, iar el multzumeste cu degetele mainii drepte ridicate de pe maneta.

in centru, un apartament fara pretentzii mari, la vreo 120mp, in jur de 500-600k (€).

oamenii, fara cuvinte, ti se zambeste pe strada, se glumeste la munca, in comparatie cu germania, unde parca-s stresatzi.
prima impresie e ca nemtzii traiesc dupa ce ies de la servici (nu c-ar fi ceva rau in asta), la munca, destul de rigizi.
francezii traiesc tot timpul, si nu pare ca-i deranjeaza ca stau o ora doua in plus, totzi sunt prieteni. cand au ceva timp vin peste tine si te intreaba daca ai nevolie de ajutor, la nemtzi, nu e treaba lor, nu se baga. in general francezii cam totzi stiu la ce lucreaza cei din departament, se discuta chiar si la automatul de cafea sau in sala de mese. l-am intrebat pe sefu' de ce aceasta grija pentru altul. mi-a rapsuns ca daca unu e stresat ca n-are rezolvare, nu mai poate glumii cu ei, asa ca trebuie ajutat.
in germania se depun eforturi pentru a imbunatatzii comunicarea inter-teams.

dimineatza nu se da doar "bonjour", ci vin la tine(chiar daca nu te-au mai vazut) si-tzi strang mana. asa ca in fiecare zi strang si dimineatza si la plecare cateva zeci de maini
de cateva ori am primit cafea gratis de la oameni care nu m-au vazut in viatza lor.
seful mi-a platit lunch-ul in fiecare zi, din banii lui, la o cantina care ar putea concura usor cu orice restaurant din Canada la gustul preparatelor si modul de prezentare.
in germania faptul ca sunt roman, e okay, in frantza, isi belesc ochii si incep intrebarile despre micul paris si litoralul romanesc.
ba primesc emailuri legate de proiectele la care lucrez cu cuvinte in romaneste, buna dimineata, cu prietenie, la revedere, cea mai misto este "sa ai o seara calda",
dar in special vor sa ma auda ce parere am vis-a-vis de viatza din germania. iar aici trebuie sa depun eforturi sa raman retzinut,

in germania faptul ca vin din Toronto, e okay, in frantza si-au chemat colegii sa ma puna sa repet cuvantul "Toronto" spus de mine. eu sunt o curiozitate pentru ei si ei pentru mine..
iar faptul ca incerc sa pronuntz cateva cuvinte in franceza, ca stiu numele presedintelui lor, ca stiu care a fost precedentul si ca s-a modificat legea electorala, ii da pe spate. aproape jumate dintre cei cu care am discutat s-au oferit sa-mi arate orashul, sa ma duca la un "crepe" pe malul oceanului.

ce mai, cred ca se vede ca in 3 zile am ramas indragostit

nemtzi-s okay, francezii sunt "dulci", mai ales iubesc modul in care vorbesc francezii in elgleza (de multe ori zambesc deoarece suna ca inspector clouseau, , the pheone is reengin')
Chop your own wood, it'll warm you twice
Avatar utilizator
tsunami
Sunt de-al casei...
Sunt de-al casei...
 
Mesaje: 1320
Membru din: 21 Mai 2006, 22:17
Localitate: Michigan
A multumit: 162 ori
I s-a multumit: 199 ori

Publicitate

aventura din atlantic

Mesajde tsunami » 16 Mar 2008, 08:58

insula noirmoutier, o ramasitza a europei in imensitatea atlanticului.
nu de mult insula era accesibila "cu piciorul" doar in timpul refluxului.

de ras este faptul ca obisnuit cu grija exagerata a canadienilor, am gasit doar un indicator in care scrie cand e "bine" sa mergi pe fundul marii...

am ajuns in zona pe o vreme cu vant puternic (sustainable winds of 80km/h with gusts of 120).
la naiba, nicaieri nu scria cand sa treci, cand de fapt e fluxul si cand e refluxul.
obisnuit cu mareea din Vancouver, am crezut ca e okay sa treci cand vine apa...
guess wot.
cand vine, vineeeee...

si e vorba de un drum cred ca de 5-6 km pe fundul marii pe pietre puse de om cu ceva zeci sau o suta, doua de ani in urma.

am trecut "dincolo" in insula. am ajuns la plaja. abia ma tineam pe picioare. vantul l-am simtit inca din avionul care m-a scuturat viloent la aterizare pe aeroportul din nantes. inca din timpul zborului imi programasem GPS-ul pentru plaja cea mai departe de tzarm.
fara sa stiu ca plaja respectiva se afla pe o insula.
am fotografiat cateva valuri, si... inapoi la masina.

casele varuite intr-un alb imaculat, strazile, seamanau cu cele ale unui satuc din grecia.
stiind ca trebuie sa parcurg inapoi drumul pe fundul marii, am accelerat la intoarcere.

am inceput destul de timid mersul pe dalele de piatra, mai ales ca oamenii se intorceau inapoi de la culesul scoicilor si erau aproape de tarm. asta a fost un prim semnal de alarma.
in cap, rezultatul calculelor imi spunea ca in cel mai bun caz as avea nevoie de vreo 4 minute sa trec pe mainland, asta fara sa intalnesc oameni sau vehicule. ma bazam totusi pe viteza relativ mica a apei, desi e in directa corelare cu inclinarea solului, care nu prea se poate estima. dar, daca inclinarea era neglijabila, oceanul ar trebui sa fie aici acum, la furia vantului.
apa ma astept sa aibe in jur de 3-4 metrii la apogeu, intr-un caz fericit, asta si bazat pe observarea unor stalpi implantatzi in nisip, care, mi-am spus in sinea mea ca sunt pentru cazul in care te prinde oceanul nepregatit. parcari cu elevatie peste limita apei, nu exista, dar oricum de murit nu mori. caci daca te-ai ineca cine naiba ar mai plati daunele masinii scufundate, nu?

am trecut pe langa ultimul grup de oameni care... cam alergau.
ultimul insa mi-a dat curaj.
s-a oprit si mi-a facut semn sa accelerez.
fara dubiu ca evenimentul era aproape, schimb a 4-a si-i dau gaz.
oops, drumul dispare in fatza sub apa.
franez.
ce rau imi pare ca n-am putut sa fac o poza. dupe ce era in fatza, trebuia sa ma pregatesc pentru rafting
oceanul semana cu un rau "suparat", loc de intors nu era, drumul fiind ingust, si dincolo de drum, nisip, and "the end"

god!!!, marche-arriere

nu intra. ale dracu masini.

inca o data. nimic.

a trebuit sa ma uit pe schema de pe schimbator. masina era abia luata de la europcar si nu mersesem niciodata inapoi.
am citit, am angrenat, a luat-o. apa ajunsese la rotzi deja

in viatza mea n-am condus o masina cu pedala la fund, inapoi. sistemul de protectie al motorului imi taia injectia de combustibil. masina urla trepidat.
inima nici nu-mi mai amintesc daca mai batea, eram tot concentrat pe volan, sa nu fac vreo tampenie sa sfarsesc in nisipul care, nu se mai vedea, cu ochii cautand sa priceapa ce se petrece dincolo de luneta. stergatorul de luneta pornea mult prea rar pentru nevoile mele critice

drumul deja trebuia banuit, nu se mai vedea, dar era destul de drept si malul se vedea.
trebuia "tinuta" doar pe directie. incercam sa fixez doar malul de iesire, altfel ameteam daca ma uitam la apa care trecea involburata pe drum.

aproape de mal, masina aruca apa de mare cu rotzile de spate pe luneta,.. vehiculul trepida poate era ruliul masinii datorat vantului, sau socurile datorate dalelor de piatra sau apei care curgea in viteza. si-mi stropea portiera si chiar sarea pe geamurile laterale

acum va scriu, deci, am reusit sa salvez hyundai-ul
pe mal, in viteza am bruscat volanul si am intors-o brusc prin alunecare pe directia de mers.
cativa "spectatori" aplaudau, eu, mai mult mort, repetam intr-una the "f" word, pardon THE "F" word. again and again. ce palma merita cel care mi-a facut semn sa accelerez..
cine zice ca nu-ti poate creste tensiunea cu un vehicul normal, se inseala amarnic. cred ca exista si cazuri de stop cardiac. in special dans l'ille noirmoutier.
Chop your own wood, it'll warm you twice
Avatar utilizator
tsunami
Sunt de-al casei...
Sunt de-al casei...
 
Mesaje: 1320
Membru din: 21 Mai 2006, 22:17
Localitate: Michigan
A multumit: 162 ori
I s-a multumit: 199 ori

Mesajde calugar.rasputin » 17 Mar 2008, 10:56

Bine c-ai revenit!Pe forum,bineinteles.Ai devenit mai...romantic,iti prieste Europa!``Sa ai o seara calda!``
natura- mama e parsiva...
calugar.rasputin
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 13
Membru din: 28 Noi 2007, 11:32
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Mesajde tsunami » 18 Mar 2008, 14:24

calugar.rasputin scrie:Bine c-ai revenit!Pe forum,bineinteles.Ai devenit mai...romantic,iti prieste Europa!``Sa ai o seara calda!``


:)
Avatar utilizator
tsunami
Sunt de-al casei...
Sunt de-al casei...
 
Mesaje: 1320
Membru din: 21 Mai 2006, 22:17
Localitate: Michigan
A multumit: 162 ori
I s-a multumit: 199 ori

Mesajde burtoi » 20 Mar 2008, 02:02

Mai Tsunami, da poze tu nu ai facut acolo? Sa vedem si noi cum arata Civilizatia!
burtoi
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 2
Membru din: 10 Oct 2006, 11:17
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

.....

Mesajde orizont » 20 Mar 2008, 08:34

Frumos. Povestea ta imi da speranta. Europa este un vis mai vechi de al meu (in particular Franta sau Marea Britanie). Cred ca daca ai un job stabil Franta poate fi o tara extraordinara avand in vedere stilul de viata, clima si multe altele.
Intotdeauna e loc de mai bine
orizont
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 5
Membru din: 02 Aug 2006, 15:09
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Următorul

Înapoi la Canada - Ramas bun, calatoria continua

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 6 vizitatori

  • Publicitate