• Publicitate

Ça va pas changer le monde...

Aceasta rubrica ofera celor deja stabiliti in Canada posibilitatea de a publica un jurnal descriind experientele personale din aceasta tara. Pentru a evita comentariile nedorite, initiatorul discutiei poate restrictiona tehnic posibilitatea celorlalti de a raspunde mesajului initial, oferindu-i astfel dreptul de a fi singurul autor in propriul jurnal canadian. Atentie: lansarea de topice noi in cadrul acestei rubrici este rezervata celor care au ajuns deja in Canada.
Răspunde

Ça va pas changer le monde...

Mesajde camelotten » 10 Mar 2012, 23:59

Cand o prietena draga mi-a sugerat sa scriu povestea mea pe forum,m-am gandit fara sa vreau la un cantec al lui Joe Dassin, poate-l stiti :
Ça va pas changer le monde
Que tu changes de maison.
Il va continuer, le monde,
Et il aura bien raison.
Da, doar eu m-am schimbat de cand am schimbat casa si tara. Lumea e aceeasi...
Prietena mea a insistat, spunandu-mi ca povestea mea e de succes (eu cred ca e doar o poveste de viata), iar asta poate i-ar incuraja pe altii, pe ceilalti. Sper din suflet ca tot ceea ce scriu acum va aduce speranta reusitei macar in mintea si in sufletul unei singure persoane.
Eh, o sa incep cu inceputul... Am demarat procesul de emigrare in august 2008. Pe-atunci eram o familie formata din 3 persoane - sotul meu, eu si baietelul nostru de 7 ani. Totul a decurs bine, iar pe 1 iunie 2009 aveam deja multravnita viza in pasapoarte. Am cumparat bilete pentru 26 iulie si au inceput pregatirile... Cu vreo saptamana inainte de plecare, sotul meu s-a hotarat sa ramana in tara. Norocul meu a fost ca am reusit sa iau copilul cu mine...
Pe 26 iulie 2009 aterizam in Montréal cu un copil de 8 ani de mana si cu 4 valize. Bani nu aveam prea multi, tinand cont de faptul ca lucrasem ca profesoara in Romania... Una peste alta, aveam cam 2500 de dolari in buzunar...
Prietenii mei imi inchiriasera deja un apartament pe care l-am gasit aranjat si mobilat, plus frigiderul plin cu de toate pentru vreo 2 saptamani! Norocoasa de mine! Si uite-asa am urcat in caruselul candian...
Au urmat actele, cum era si firesc. Ceea ce am facut in plus a fost sa ma inscriu la un master in didactica la Université de Montréal... Daca nu v-am spus pana acum, e vremea s-o fac: am terminat Facultatea de Litere (romana-franceza) la Craiova, unde am facut apoi un master in Lingvistica romanica. Dupa facultate, m-am titularizat pe romana. Am predat 11 ani romana si accidental franceza sau alte discipline inscrise in foaia matricola. In aprilie 2009, inainte de plecare, mi-am sustinut lucrarea de gradul I. Ma angajasem deja in asta inainte de a ma gandi la emigrare si nu am vrut sa renunt.
Sa revenim la masterul de la UdeM. Prima sesiune, inceputa pe 1 septembrie 2009, a fost un cosmar! Ma simteam atat de stupida, aveam impresia ca tot ce acumulasem, tot ce invatasem in anii de studii in Romania nu ma ajuta cu nimic! Au trecut cu greu acele luni, mi s-au parut cele mai grele cursuri pe care le facusem vreodata. In final m-am descurcat cat de cat onorabil si uite-asa a inceput sesiunea urmatoare. La sfatul aceleiasi prietene am ales anumite cursuri si astfel am reusit sa am note din ce in ce mai mari.
Baiatul meu a mers in classe d’accueil cand am venit, apoi a intrat in clasa corespunzatoare varstei lui. Usor nu a fost, am trecut prin perioade dificile la scoala si eu, si el, dar incet-incet ne-am gasit un drum al nostru.
In aprilie 2011 am terminat masterul si am inceput sa lucrez imediat ca monitrice intr-un centru de francizare pentru adulti. E drept, salariul a fost destul de mic, iar volumul de munca imens... Dar a meritat pentru ca am castigat experienta si, ce e si mai important, mi-am castigat increderea in mine. Ani intregi lucrasem cu copiii in Romania si ma gandeam ca e infinit mai greu sa lucrezi cu adultii. E drept, experientele sunt diferite, insa, daca iti place ceea ce faci si daca stii ce ai de facut, e o munca foarte interesanta si gratifianta.
Ca monitrice am lucrat 10 luni, timp in care mi-am continuat studiile pentru a avea brevetul de predare. Facusem toate demersurile pentru permis si in vara lui 2011 am primit avis d’admissibilité conditionnelle. Am dat de doua ori examenul pentru permisul de predare - prima oara l-am picat cu brio, din cauza punctuatiei si a caligrafiei (literele a si o semanau, deci cuvintele care le contineau au fost considerate ilizibile). A doua oara am trecut fara probleme pentru ca am fost atenta la corectarea lucrarii. Acum doua zile am primit permisul.
Intre timp, a trebuit sa dau un alt examen de franceza - SEL (service d’évaluation linguistique). E drept ca am trecut din prima, dar nu cu media care imi trebuia, adica minimum 85%. A fost nevoie sa dau examenul asta de trei ori pentru a obtine media necesara...
La cateva zile dupa SEL am trimis la MICC actele necesare pentru completarea dosarului, deschis cu ceva vreme in urma: diploma de la master, relevé-ul de note si rezultatul de la SEL-ul ce-mi scosese peri albi. Am sunat apoi sa-i intreb de sanatate... Eh,v-am trimis ceva zilele trecute, ati primit? Da, a sunat sec raspunsul. Si? Aveti nevoie de serviciile mele? Nu, pentru moment. MICC-ul va organiza un concurs cand va avea nevoie de profesori. Asta se intampla in noiembrie 2011. A trecut timpul, am avut examene (va amintiti: cursurile pentru brevet). Apoi, spre sfarsitul sesiunii m-am imbolnavit - o gripa cum n-am mai avut de mult. Au venit apoi sarbatorile, asa au si trecut. Am reinceput lucrul ca monitrice. Ei,si-ntr-o zi suna telefonul : Buna ziua, sunt de la MICC si as vrea sa va intreb daca mai sunteti interesata sa lucrati pentru noi. Cine? Eu? Wow! Nu-mi venea sa cred! Am fost insa rezervata si politicoasa: Sigur, doamna, nu m-am razgandit, doar ca disponibilitatile mele sunt un pic cam limitate pentru moment. Lucrez 5 zile pe saptamana, de la 9 la 16, dar pot sa ramplasez seara si in week-end.
Se pare ca i-a placut raspunsul meu. Cam peste o saptamana (pe 15 februarie) m-a sunat iar sa ma intrebe de sanatate. Eh,sunt foarte bine, merci. Et vous? Si ea era foarte bine.Voia sa ma intrebe daca sunt de acord sa incep sa lucrez din 20 februarie; cu alte cuvinte, imi oferea primul contract. In acel moment in birou eram cu un coleg, profesor de franceza in centrul unde eram monitrice. El imi facea semn sa spun da fara sa stau pe ganduri. Si am spus...
Saptamanile urmatoare au fost halucinante: am lucrat zi-lumina, pentru ca nu-mi puteam parasi job-ul fara preaviz. Trebuia sa fiu inlocuita, iar seful meu avea nevoie de timp pentru a cauta pe cineva.
Am trecut cu bine peste perioada respectiva. In ultima zi de lucru, colegii si fostii elevi mi-au pregatit o surpriza de proportii: inainte de ultima ora de curs, am intrat in clasa ca de obicei. Erau toti acolo, toti elevii (aproape 60), plus colegii mei. A fost emotionant: am avut un tort, cadouri si o felicitare imensa (de cca 50 cm latime!!!), pregatita de una dintre colegele mele, unde au scris toti cite ceva si si-au lipit pozele...
Prima saptamana in care am avut doar un serviciu a coincis cu saptamana de relche - aveam timp pe care sa-l petrec cu fiul meu. Suuuper!
Vineri dimineata a sunat telefonul : sunt oare interesata de o suplinire de 4 ore la UQAM? De ce n-as fi? Am fost la UQAM si totul a decurs mai bine decat m-as fi asteptat.
Hmm, poate ca veti spune ca e vorba de un serviciu nesigur, ca nu am vreo garantie ca voi primi un alt contract, apoi un altul... Sigur,asa e. Dar, atata vreme cat am reusit sa intru in sistem, cat nu fac nazuri in ceea ce priveste suplinirile fezabile, cred ca nu am de ce sa-mi fac griji. Bine, voi continua sa fiu atenta si sa-mi pregatesc cursurile. A, si o sa-mi trimit permisul de predare la comisiile scolare, poate din vara viitoare o sa lucrez si pentru ei. Cine stie ce va fi...
Intre timp, fiul meu a crescut si a devenit mult mai autonom. E un copil minunat si sunt mandra de el! Vineri, cand am venit de la serviciu, am gasit flori in vaza, florile mele preferate: trandafiri galbeni! Complotase impreuna cu prietena mea si au fost la cumparaturi cit am lipsit.
Creste frumos si linistit. E drept ca, din cand in cand, mai apar umbre si pe cerul existentei noastre, dar cred ca am depasit deja perioada cea mai dificila. De-acum mai raman doar cateva retusuri. In plus, o sa muncim ca sa intretinem ceea ce am dobandit.
Vorbeam mai sus despre prieteni. Sunt binecuvantata cu cei mai buni prieteni din lumea asta! Cand am venit aici am regasit o prietena de-o viata (ne stim din 1994, wow!). Apoi,am cunoscut si alti oameni extraordinari care mi-au fost alaturi la nevoie. Oameni carora nu voi putea vreodata sa le multumesc indeajuns pentru tot ceea ce au facut si fac inca pentru mine.
Donc, la vie continue...O sa va tin la curent cu noutatile. Va urez integrare usoara si mult succes in ceea ce va propuneti!
Montreal 26.07.09
camelotten
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 43
Membru din: 31 Mai 2007, 07:03
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Publicitate

Mesajde Aurelia Sirbu » 11 Mar 2012, 01:13

Iu didit! :wink:
Avatar utilizator
Aurelia Sirbu
Moderator Studii si formare profesionala
Moderator Studii si formare profesionala
 
Mesaje: 2260
Membru din: 28 Mai 2008, 16:44
Localitate: Laval,Qc,CA
A multumit: 81 ori
I s-a multumit: 103 ori

Mesajde Radu7777 » 11 Mar 2012, 03:23

BRAVO !!!
Avatar utilizator
Radu7777
Veteran pe forum
Veteran pe forum
 
Mesaje: 14865
Membru din: 13 Oct 2005, 12:22
Localitate: British Columbia
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 3 ori

Mesajde mopao » 11 Mar 2012, 08:38

Ce-a fost Mai greu a trecut! Mult succes in continuare!
Mai bine ma urasti pentru ceea ce sunt, decat sa ma iubesti pentru ceea ce nu sunt
Avatar utilizator
mopao
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 179
Membru din: 08 Noi 2004, 23:55
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Mesajde ironman_sabin » 11 Mar 2012, 11:54

Foarte frumoasa povestea si felicitari pentru puterea si taria ta in toate provocarile si greutatile care le intampini la inceput ca nou venit!!!
Multa bafta in continuare!!! :)
DCS: 15.01.2010
CSQ: 06.12.2010
IV: 26.08.2011
CAN: 01.10.2011
Avatar utilizator
ironman_sabin
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 178
Membru din: 27 Oct 2009, 06:10
Localitate: Trois Rivières, Qc, CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 1 data

Mesajde mares1325 » 12 Mar 2012, 02:31

Felicitari, iti admir curajul!
Felicitari si pentru prietenia cu Aurelia :D
Nu vedem lucrurile asa cum sunt, ci asa cum suntem noi.
Avatar utilizator
mares1325
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 133
Membru din: 08 Feb 2010, 13:20
Localitate: Ottawa,On,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Următorul

Înapoi la Canada - Povestea MEA

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 6 vizitatori

  • Publicitate