Switch to full style
Aceasta rubrica ofera celor deja stabiliti in Canada posibilitatea de a publica un jurnal descriind experientele personale din aceasta tara. Pentru a evita comentariile nedorite, initiatorul discutiei poate restrictiona tehnic posibilitatea celorlalti de a raspunde mesajului initial, oferindu-i astfel dreptul de a fi singurul autor in propriul jurnal canadian. Atentie: lansarea de topice noi in cadrul acestei rubrici este rezervata celor care au ajuns deja in Canada.
Răspunde

New project: Canada

23 Dec 2017, 21:23

Canada dupa 2 ani

Nu am sa va dau sfaturi amanuntite, sunt deja numeroase topicuri care le ofera in detaliu.
Postarea aceasta este menita sa redea experienta traita de familia mea si poate asta va ajuta pe cineva.
Pentru cei care cititi aceste povesti, incercand sa va dati seama daca dezradacinarea este un proiect viabil sau nu, daca se merita sau nu, raspunsul este ca depinde de la persoana la persoana.
Daca lucrurile de care vi s-a acrit in patria muma sunt mai multe decat cele care va plac, daca sunteti tari din punct de vedere psihic si sanatosi fizic, daca intelegeti ca aici nu mai conteaza cine esti, ci cati bani faci, ce beneficii si cat concediu ai si sunteti ok cu asta, daca scopul este sa reusiti no matter what, atunci probabil ca parasirea corabiei gaunoase ce se duce la fund incet si sigur, este raspunsul corect.
Daca in Romania ai avut o viata buna din pct de vedere financiar, atunci o sa fie si mai greu. Daca sotul/sotia nu a fost 100% pentru plecare, o sa fie imens de greu.
Cunosc cateva familii de romani care s-au intors in Romania. Unii dupa 2 ani, 3, altii dupa 6. Si s-au reintors in Canada sau se gandesc sa se intoarca. Si am auzit de oameni care au facut asta chiar si de 5 ori. Si cunosc romani care dupa 15 ani tot tanjesc dupa intoarcerea in Romania. De fapt, si cei care au plecat si cei care se gandesc sa plece, au in minte o himera, cea a Romaniei care nu mai exista, cea a sistemului de invatamant care este demult oale si ulcele. Se uita la ProTV si cand vad cocalarimea care se distreaza in cluburi, se gandesc ca uite, romanii se distreaza. Si cand aud si cati bani se cheltuie pe un weekend la mare pe cap de turist, se gandesc ca romanii sunt bogati. Si atunci de ce sa ramana in Canada, daca in Romania toata lumea se distreaza si are bani?
In concluzie, sfatul meu este ca daca nu sunteti ambii parteneri 1000% ca trebuie sa plecati din Romania, daca in tara va este bine din punct de vedere financiar, daca nu sunteti dispusi sa faceti sacrificii mari pentru copii, daca nu sunteti tineri, sau eventual daca nu va permiteti un experiment care sa va coste cativa ani si ceva bani, mai bine ramaneti in tara. In felul acesta veti evita o mare dezamagire si in cazul in care aveti copii, evitati sa le dati viata peste cap. Frustrarile sunt mari pentru ca pe langa faptul ca esti fiul nimanui, cel care ti-a promis ca te ajuta nu o face, societatea este atat de diferita incat nimic din jurul tau nu-ti este familiar, ca nici macar sa mananci ceva "ca acasa" nu gasesti, ca totul se misca cu viteza melcului, ca totul pare scump (ca doar faci conversia imediat in lei si cheltui din rezervele pe care le-ai adus cu tine), ca ti se imbolnaveste copilul de stomach flu si doctorul de la policlinica te trimite acasa cu o sticla de "suc" si multe, multe altele.

Nu vreau sa creez un versus intre sustinatorii celor 2 opinii si nici nu doresc sa intru in polemica cu nimeni pe forum. Cele de aici, reprezinta strict opinia si experienta mea.

Re: New project: Canada

24 Dec 2017, 19:14

Partea II

Ca sa-mi intelegeti mai bine opinia, ar trebui sa intelegeti ce fel de om sunt.
Sunt un tip incapatanat, care-si urmareste scopul pana il atinge, chiar daca acesta ar fi gresit. Am capacitatea sa ma focusez pe ceea ce am de facut si energia sa termin ceea ce mi-am propus.
Am inceput in 1995 ca politist. Cu timpul, dezamagirilor profesionale li s-au adaugat si cele legate de ceea ce se intampla in Romania. Incepand cu Caritas, FNI si continuand cu privatizarile pe 1 leu, am inteles ca parlamentul si guvernul sunt cei care ne fura. Asa ca am inceput sa caut o metoda de a pleca din Romania.
Am reusit in 2001 sa plec pe vase de croaziera. A fost greu, extrem de greu. Pentru cei care stiu cum este afara, am fost singurul alb dintr-un colectiv de indieni, afro si filipino. Adica, am fost discriminat maxim. M-as fi intors acasa dupa o saptamana, dar m-as fi facut de ras. In fine, ce nu te omoara te intareste. Incet si cu putin noroc, am scapat de acolo si am trecut intr-un alt compartiment. Nu a fost cu mult mai bine, dar macar sclavia era pe bani mai multi.
Cand banii nu au mai fost o motivare aveam de ales intre a ramane in State si a ma reintoarce in Romania. Prietena (sotia de acum), tragea sa ramanem in State, eu nu si nu, ca doar mai destepti decat romanii, nu exista, ca Iliescu nu mai era la putere si tara noastra are o noua sansa.
Asa ca ne-am reintors in Romania, am cheltuit o caruta de bani incercand sa facem business (nu a iesit pentru ca datoria angajatului este sa ia salariul, nu sa si munceasca pentru el) si am sfarsit prin a ma reangaja.
Mi-au trebuit cam 4 ani sa ma conving ca tara nu se indreapta spre bine, ci dimpotriva. Asa ca, mi-am intrebat sotia daca n-ar fi mai bine pentru copiii nostri sa traiasca intr-un mediu mai apropiat de normalitate si mai safe decat este Romania. Sa fiu sincer, nu a fost deloc incantata ca dupa ce reusise sa se re-integreze in societatea romaneasca si sa-si gaseasca un serviciu satisfacator, trebuia sa ne schimbam iarasi viata, totul din cauza prostiei mele de a "pune umarul la reconstructia tarii".
Am cochetat cu ideea aproape 1 an dupa care s-a convins si ea (in urma unui incident de la gradinita si multe altele de prin spitale) ca nu este de ramas in Romania. A urmat o perioada de cateva luni in care am strans informatii, am citit forumuri, am vorbit cu diverse cunostinte raspandite prin lumea larga si concluzia a fost Canada. In Europa nu am vrut pentru ca am fi fost priviti ca imigranti pentru inca doua generatii si am simtit ca fundatia Europei este gaunoasa, asa ca am considerat ca nu merita efortul. Australia a cazut din cauza insectelor (sotia are o fobie legata de insecte), iar Noua Zeelanda din cauza faptului ca este o insula :)
Asa cam inceput sa adunam actele necesare, sa ne construim dosarul si in noiembrie 2011 l-am trimis. Au urmat, asa cum bine stiu cei care au aplicat in perioada respectiva, 4 ani de schimbare de reguli, de incertitudine, de frustrari si de decizii luate cu gandul ca s-ar putea sa...
In vara dinaintea plecarii, ne-a vizitat un prieten cu care muncisem pe vase de croaziera si care apoi a emigrat in Canada. Mi-a zis, ca daca ar fi el in locul meu, nu ar pleca in Canada, macar pentru faptul ca in Romania aveam propriul nostru acoperis deasupra capului.
Pot spune ca atunci cand am avut pasapoartele in mana, sotia mea se intreba daca nu cumva ar fi bine sa ramanem in Romania, scarbiti fiind de taraganeala de 4 ani, eu sarisem de 40, devenisem comozi, nu ne lipsea nimic din pct de vedere financiar.. de ce sa mai plecam?!
Dar am plecat. Am plecat pentru ca vedeam partea ascunsa a icebergului, nu pe toata, dar suficient cat sa intuiesc cat este de mare. In noapte dinaintea plecarii, sotia a plans de parca plecam la spanzuratoare. Nu pot spune ca nu am fost si eu speriat, mai ales de faptul ca aveam responsabilitatea unei familii pe umeri, dar ai mei nu au vazut asta. Fiica-mea i-a spus sotiei ca nu m-a vazut niciodata asa de zambitor (cineva trebuia sa-i incurajeze).
Planul initial, de a merge la prietenul meu in Toronto, s-a schimbat pentru ca o ruda prin alianta a intervenit si a spus ca nu este normal sa mergem la niste straini, cand putem sta in casa lui.
Am aterizat cu bine, toate au decurs conform planului, am ajuns "acasa". Nu am putut sa dorm si dimineata am deschis laptopul si am inceput sa aplic pentru joburi. Cum aterizasem la jumatatea lui noiembrie, bineinteles ca nu s-a legat nimic. Dar, datorita cunostintelor acumulate de pe forum, stiam ce avem de facut asa ca ne-am rezolvat imediat actele, banca si am inceput sa cautam masina.
Problema asta cu masina, a fost chiar dureroasa si extrem de frustranta. Nu am reusit sa inchiriez masina cu pasaport si permis romanesc, nu am putut sa inmatriculez masina pentru ca nu imi facea nimeni asigurare cu permis romanesc, asa ca o vreme ne-am miscat cu autobuzul. Dar tot raul spre bine, cand este sa ai noroc, atunci usile ti se deschid. Pe cand faceam cumparaturi intr-un magazin cu specific est european si ne chinuiam sa gasim corespondentul alimentelor cu care eram noi obisnuiti, am cunoscut o familie de romani.
Datorita acestei intamplari, avem astazi joburile pe care le avem. Datorita acestei romance.
O alta (fericita) intamplare a fost cand ne-am dus sa ne facem SIN-urile si health card-urile si in loc sa intram la Service Ontario, am intrat la o organizatie non-profit care se ocupa de imigranti, YMCA. Dupa ce ne-au spus ca trebuia sa folosim usa de alaturi pentru Service Ontario, ne-au intrebat ce-i cu noi. Le-am spus ca suntem abia veniti si au zis, ok, noi putem sa va ajutam. Ne-au facut taxele, ne-au dat o scrisoare pentru a beneficia de un program prin care noii veniti primesc gratuit saltele si ne-au stabilit o intalnire pentru evaluarea nivelului de limba si una cu cineva care sa se ocupe de integrarea noastra profesionala. Am fost la verificarea nivelului de limba si am trecut amandoi, sotia mea mult mai usor ca ea sufera de limbarnita, eu mai greu ca sunt mai mut. Am evaluat-o si pe fiica-mea si a fost declarata ca fiind de clasa a IVa (dupa anul nasterii si nivelului de cunostinte la mate). Intalnirea pentru integrare profesionala s-a soldat cu inscrierea la un curs de bridging (care a costat $300, restul fiind acoperit de guvern, iar in final cei $300 au fost decontati de angajator).

Re: New project: Canada

24 Dec 2017, 19:33

Dupa cum spuneam, am stat in casa unei rude prin alianta care ne promisese ca ne ajuta cel putin cu joburile de inceput la firma unde era in management. Nimic din ce ne-a promis nu s-a intamplat. Nici macar sa ma ajute cu cumpararea unei masini (aveam nevoie sa sune pentru mine, sa vorbeasca cu vanzatorul si sa verifice masina la un mecanic ca sa minimizez riscul unei tepe). Prima masina am cumparat-o intr-o noapte ploioasa, de boxing day. A fost o Mazda Tribute cu aproape 300.000 km pe care am dat $2400. Nu am vazut cat de ruginita este decat pe lumina, cand mi-a adus-o vanzatorul acasa. Ma rog, n-a mai contat, eram bucuros ca am masina. Am facut si scoala de soferi, ascultand sfatul celor din jur sa nu ma infig direct sa dau de G full. Si bine am facut, reducerea pe care am primit-o la asigurarea masinii dupa ce am terminat scoala, a acoperit costul in cam 10 luni. In afara de asta, am inteles care sunt regulile in Ontario (si difera de cele din Romania). Si cel mai important, am luat examenul din prima.
Un sfat legat de obtinerea permisului: luati-va din Romania de la inmatriculari, o hartie prin care sa se specifice de cand aveti permis de conducere. Daca luati si una privind faptul ca nu ati avut sanctiuni, este posibil, dar nu obligatoriu sa va ajute la asigurare. Cea cu vechimea, este buna cand dati de permis ca sa nu trebuiasca sa treceti prin toate etapele, de la G1 la G full. Dar sa verificati traducerea, sa nu va treziti ca mine ca era schimbat doar numele in traducere, in rest erau datele sotiei.
A urmat inmatricularea provizorie, punerea la punct a masinii, ITP-ul (safety and emission test) si inmatricularea definitiva, adica inca vreo $1600.
Odata ce am devenit mobili, starea de spirit s-a mai imbunatatit si am dus copiii la scoala. In mod normal, ei se duceau la scoala cu autobuzul, dar am zis sa asteptam sa avem masina intai pentru ca in cazul in care ne sunau de la scoala, sa putem sa ne ducem imediat. I-am dus 2 zile cu masina, apoi i-am lasat cu atobuzul, noi am mers inainte cu masina si i-am asteptat in parcare sa vedem cum decurg lucrurile.
Fiica-mea, care avea aproape 10 ani, a fost foarte incantata de scoala, de colegi si profesori si in special de modul in care a fost primita. Fiu-meu, care atunci avea aproape 5 ani, nu vorbea prea bine nici romaneste, nu stia sa se imbrace si incalte singur, a fost cam pierdut. Pentru copiii de gradinita, scoala are o aripa separata, cu o curte, sau un tarc exterior unde cei mici sunt adusi si lasati dupa ce sunt coborati din autobuze (sau din masina parintilor), pana la momentul in care se suna de intrare. Nu vreau sa va spun cat a plans nevasta-mea cand l-a vazut pe fiu-meu dezorientat si speriat in tarc pana a venit educatoarea si l-a luat de mana. Sau cat a plans cand a vazut ca nu au patuturi ca in Romania si cand a auzit ca a adormit vreo 20 minute (pe podea). Sau cand se ducea sa-l ia de la autobuz si el facea circ ca nu vrea in casa (era obosit si adormea in autobuz).
A venit si luna ianuarie, m-a sunat cineva care mi-a spus ca a primit CV-ul meu si m-am dus sa ma vada. Am primit job-ul si a inceput naveta, din zona Hamilton pana in Toronto, 1000 km/saptamana. Plecam dimineata si ajungeam acasa noaptea pe la 8-9. Iar martea pe la 11, ca aveam cursuri de la 6 pm. Iar sambata ma duceam la cursuri de la 9 la 2 pm.
Nu a durat mult si nevasta-mea a inceput sa-mi spuna ca vrea inapoi in Romania. Innebunea in casa. Au fost cateva luni grele, cu certuri zilnice pe aceasi tema. A inceput sa ma doara un genunchi si asta mi-a redus mobilitatea. In aprilie am reusit sa ne mutam in Toronto si lucrurile au inceput sa se mai indrepte. Scoala aici a fost o dezamagire crunta. Fiica-mea m-a sunat sa-mi spuna ca in Romania, nici la tara nu erau asa mizerii de scoli. Adevarul este ca era dezgustatoare si neingrijita, cu profesori doar cu numele care o trimiteau pe fiica-mea sa googaleasca in loc sa-i raspunda la intrebari. Din fericire, a venit un director nou si scoala si corpul profesoral s-a schimbat in bine.
Din punct de vedere al starii de spirit, dupa ce am luat a doua masina, a fost si mai bine. Cand sotia s-a hotarat sa se apuce de cursuri de accounting, am avut parte de o alta surpirza placuta (si nesperata): au acceptat-o sa faca cursurile la CPA, fara assessment la diplome de la WES sau ICAS si doar pe baza traducerilor curiculei, i-au echivalat cateva module. Odata ce a stabilit ce vrea sa faca si a inceput cursurile, lucrurile s-au imbunatatit simtitor, cu atat mai mult cu cat fraza "CPA student" de pe CV-ul ei i-a adus atat de multe oferte de lucru, incat si-a permis sa refuze joburile care erau mai departe de 15 km de casa. Anul 2016 a trecut extrem de repede. In acea toamna am facut o vizita in Romania si dupa o saptamana, sotia mi-a spus ca abia asteapta sa ne intoarcem acasa (in Canada). Decembrie a venit si pentru mine cu finalizarea cursurilor si implicit a navetei catre Hamilton (unde am inceput aceste cursuri) si am putut sa ma bucur de o perioada mai linistita. Sotia a inceput si ea serviciul si pe timpul verii au venit parintii ei sa ne ajute cu copiii. Am inceput si eu tratamentul pentru bursita care ma innebunea si am avut bafta sa dau peste un kinetoterapeut care a vrut sa ma ajute, nu sa ma mulga de bani.
Probabil ca incepusem sa zburam prea sus, sau Dumnezeu avea alte planuri pentru noi asa ca am ramas fara ambele masini in acelasi timp (una lovita intr-un accident si cealalta i-a cazut transmisia). Am cumparat o masina si cand ne chinuiam sa ne hotaram ce sa facem in privinta celei de-a doua masini, nevasta-mea a primit o oferta de nerefuzat, in downtown. Asa ca nu a mai fost cazul sa mai luam inca o masina, se duce la job cu mijloacele de transport in comun.
Mosul vine pentru a treia oara si nu avem niciun regret pentru alegerea facuta. Un roman mi-a spus ca din punctul lui de vedre Canada este o tara extraordinara, care iti taie aripile cu care vii din tara de origine pentru ca sa-ti creasca altele.
Va doresc Craciun fericit, alegeri intelepte, sanatate si noroc!

Re: New project: Canada

25 Dec 2017, 09:06

Craciun fericit si tie, si multumesc de relatare.

Bafta in continuare !

Re: New project: Canada

25 Dec 2017, 11:59

Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii si impliniri.
Cu toate ca eu am trait povestea asta cu mai multi ani in urma, iti multumesc pentru relatare. Ai spus povestea majoritatii romanilor din Canada veniti in ultimii 28 de ani.
Va urez mult, mult succes in continuare.

Re: New project: Canada

25 Dec 2017, 13:06

Craciun Fericit, si multa bafta in continuare!!! Cum spunea si Jean mai inainte, e povestea (cu mici diferente) a aproape tuturor emigrantilor; foarte important, genul asta de relatare te ajuta sa te repui in perspectiva, prin prisma celui (mai) nou venit, sa-ti regandesti poate unele prioritati si vise... Sanatate si un An Nou Fericit tuturor!!!
Răspunde