• Publicitate

Bune si rele dupa 2 ani de Canada

Aceasta rubrica ofera celor deja stabiliti in Canada posibilitatea de a publica un jurnal descriind experientele personale din aceasta tara. Pentru a evita comentariile nedorite, initiatorul discutiei poate restrictiona tehnic posibilitatea celorlalti de a raspunde mesajului initial, oferindu-i astfel dreptul de a fi singurul autor in propriul jurnal canadian. Atentie: lansarea de topice noi in cadrul acestei rubrici este rezervata celor care au ajuns deja in Canada.
Răspunde

Bune si rele dupa 2 ani de Canada

Mesajde cristinan » 30 Mai 2008, 10:08

Am sosit in Montreal acum 2 ani si ceva...imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Noi am tras la inceput la niste rude, mai precis la cumnatii nostrii, care erau si ei veniti de doar 2-3 luni pe aici si tocmai se pregateau sa se intoarca victoriosi in Romania, "acasa". Asadar, aveam toate motivele sa fim speriati, mai ales ca veneam cu mult mai putini bani decat ei (cu doar 2000 dolari in buzunar), bani pe care ii terminasera in aproximativ o luna jumatate si injurau de zor sistemul ca ii lasa sa moara de foame cu un copil mic. In sfarsit, cumnatul nostru se angajase la in birou pana la urma , unde a vorbit sa ne bagam si noi. Salariul nu era mare 10-12/h dar mult mai bine decat ce avusesem in Romania ca si contopisti la stat. Din pacate jobul era in Rive Sud si cum nu aveam masina si nici bani sa ne cumparam una am renuntat.
In fine primele zile ...acte, drumuri multe...eram cu adevarat rataciti pe aici asadar daca ne lasai la coltul blocului noi tot nu stiam sa ajungem acasa.
Asa au trecut aproape 2 saptamani si am inceput si noi sa trimitem ceva cv-uri si...nu suna nimeni...desi nu trimiteam la cine stie ce (job in fabrica, menaj etc) pentru ca nici nu stiam bine limba.
Pana la urma ne-am printat niste cv-uri si am inceput sa luam cartierul la piicior si sa impartim pe ici pe colo cate un cv. Faza a tinut asa ca la nici o luna dupa aterizare eu eram angajata ca "preposee a l'entretiene menagere" la un azil de batrani.
Greu ...ce sa zic...veneam franta acasa dar nu neaparat de la munca (desi acum imi dau seama ca munceam ff mult) cat de la nervii vesnic incordati ca sa pricep ce vor de la mine (majoritatea erau quebecosi si colegii si rezidentii).
Cam la o luna dupa ce am ajuns noi au plecat si cumnateii lasandu-ne singuri si cu o datorie de vreo 4000 dolari pe care trebuia sa le-o returnam mai tarziu (bani imprumutati pt procesul de emigrare + ce mai lasasera ei pe aici: calculator, mobila etc.)Noi am preluat toate contractele lor inclusiv bailul asa ca nu a fost nevoie sa ne cautam locuinta.
In sfarsit singuri, fara stress, batai de cap, cicaleli :(
Lucrurile mergeau binisor, datorita jobului meu eram siguri ca nu o sa "murim de foame" asa ca am stabilit cu sotul ca el sa isi ia ceva timp ca sa gaseasca ceva mai bun.
Era frumos...chiar ne placea aici, ...casele nu erau scorojite , blocurile aveau tencuiala intreaga, spatii verzi multe, incepuse sa vina vara.... :P
...Si uite asa au trecut vreo 2 luni, eu incepusem sa ma inteleg binisor cu quebecosii mei, dar sotul tot nu isi gasea de lucru.
Colac peste pupaza eu incepusem sa nu ma simt prea bine (o fi din cauza caldurii...sunt obosita).
Ce bine e in Canada! uite cum m-am ingrasatin ultima luna... :lol:
Hopa...sunt gravida, ce ne facem acum, ...sotul inca nu aveam servici, eram singuri , nu stiam mai nimic despre sistemul sanitar de aici. Cam naspa ca la nici 3 luni dupa ce ajungi aici sa aflii ca esti gravida...
Dai si suna pe la fostii prieteni ai cumnatilor nostrii carora le multumesc ca ne-au ajutat cu NIMIC...unii nici macar nu ne raspundeau la telefon. Noroc su Forumul de pe care am mai aflat cate ceva.
In sfarsit...eram terminati...mai ales eu care din cauza bebeului incepusem sa nu prea mai pot sa-mi fac jobul. Dar totusi cineva acolo sus ne iubea asa ca sotul meu a reusit sa-si gaseasca un job bunicel in transporturi, asa ca eu am putut renunta la job (nu fara pareri de rau...ma imprietenisem cu quebecosii mei).
Disperata si vazand ca nimeni nu ma ajuta mi-am luat inima in dinti si am iesit in fata blocului sa pandesc vreo mama cu un bebelus ca sa fac rost de numarul vreunui doctor pentru starea in care ma aflam.
Am avut marele noroc sa dau peste o romanca tare de treaba (doamna Etu)care , cand m-a vazut aproape plangand m-a ajutat cu absolut tot ce stia...Multumesc!...mai ales ca nu ma cunostea si nu ma mai vazuse niciodata.
Uite asa am facut rost si de medic si sotul meu de servici...lucrurile incepeau sa se aseze iarasi...
Continuarea mai tarziu ca iau o pauza de o tigara. :D
cristina
Avatar utilizator
cristinan
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 73
Membru din: 22 Mar 2005, 12:17
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 13 ori

Publicitate

Mesajde cristinan » 30 Mai 2008, 11:07

am revenit...
Totul era bine, , ne-am facut si noi cativa anici, am fost in excursie la Quebec, ...ne-am cumparat o masinuta...cumnatii s-au reintors si ei pentru ca era greu in Romania fara o locuinta a ta si cumnatul sa angajat si el la firma unde lucra si sotul meu.
Totul era alb spre roz in sensul ca aveam bani suficienti cat sa mai punem si ceva deoparte, eu am inceput francizarea, bebelul era ok...singurul lucru prost era jobul care era sub nivelul pregatirii... dar asta e
A trecut timpul , si a venit bebelul...o minune de baietel frumos. Nasterea a fost ok, nu am ce sa reprosez sistemului medical din acest punct de vedere.
Eram obosita dar fericita. Poate unele dintrevoi va veti da seama daca va spun ca l-am crescut singura pentru ca sotul era toata ziua (pana seara tarziu) la jobiar noaptea trebuia sa-l las sa doarma ca sa se odihneasca. Nu ma ajutat mai nimeni, cumnata desi era in acelasi imobil preferam sa o evit pentru ca era foarte cicalitoare si vesnic nemultumita de cate ceva asa ca decat sa ma enervez degeaba...
Si asa au inceput problemele...erau zile intregi cand nu mai schimbam o vorba cu nimeni pentru ca sotul era vesnic plecat (servici , cumnati), afara nu puteam iesi inca cu copilul pentru ca era miezul iernii... :evil:
Dupa vreo 2 luni a venit si soacra mea in vizita si am zis ca poate va fi ok, mai am si eu cu cine vb, poate sa ma mai si odihnesc.
eronat, ea a stat la cumnata mea ca avea mai mult spatiu si venea pe la mine doar dimineata. Apoi cand te culci pe la 5-6 dimineata e cam greu sa te trezesti la 9 si uite asa a aparut mitul ca nu vreau sa ii deschid etc, si iarasi disensiuni si intrigi.
In fine nu i-a placut in Canada si dupa max 2 luni sa intors.
Cumnatii deja se saturasera iarasi de Canada si incepusera sa vada doar bilele negre...fapt ce ma enerva la culme pentru ca mi-am dat seama ca de fapt vor sa imi influenteze sotul sa ne intoarcem si noi...ca nu cumva sa le-o luam noi innainte dpdv financiar si social.
Apoi, zi de zi batut la cap despre ce rau e in Canada, cate gropi sunt, ce case naspa ce joburi si mai naspa , pana la urma sotul a cedat...si uite asa ma trezesc cu el ca isi pune toate hainele in cutii si le trimite in Romania ca "se poate si acolo"...Nu stiu ce sa intamplat...parca ii spalase cineva creierul si nu traise in Romania atatia ani ca sa stie cum e. Degeaba incercam eu sa ii amintesc cum am trait acolo , ca nu ne ajungeam cu banii de la o luna la alta etc.
La insistentele sorei lui, aflu ca si-a cumparat si bilet de avion. A fost un soc, efectiv nu imi venea sa cred ce se intampla. Sa ajuns la vorbe grele, ca de un an stau pe banii lui, ca el ma intretine (desii in tot acest timp am avut si eu banii mei proveniti din concediul maternal, ce-i drept mult mai putini decat el dar suficienti).
Chiar si cumnatii incepusera sa fie tare impertinenti, pentru ca il vazusera cu "boii in caruta" cand le-am cerut sa nu mai sune la noi mi-au zis ca nu am nici un drept sa le zic asta ca nu eu platesc telefonul... :evil:
Efectiv simteam ca innebunesc, asa ca am inceput sa-l duc pe cel mic la gradinita ca sa pot sa ma gandesc incotro sa o apuc, sa-mi pun un pic de ordine in viata.
Asa ca m-am inscris la scoala (o sa incep din august) si am inceput cautarile unui job pentru ca sotul deja nu mai lucra dandu-si demisia in aceeasi zi cu cumnatul nostru pentru ca acesta se certase cu patronul.
Incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi fi singura cu un copil, mi-am zis ca o sa reusesc pana la urma si asa. In Romania nu vroiam sa ma intorc nici in ruptul capului...stiam bine cum e acolo.
Se pare ca soarta mi-a suras iarasi si sotul si-a dat seama in cele din urma ca are o familie si ca nu trebuie sa riste viitorul copilului pentru mofturile lui sau ale altora, apoi cumnatii au plecat si lucrurile au inceput sa fie mai normale. Eu mi-am gasit in job si fiind nevoit sa stea mai mult acasa cu copilul cred ca a inceput sa inteleaga ca nu e asa de usor cum pare sa cresti un copil si cred ca a inceput sa inteleaga si el prin ce am trecut eu.
De ceva timp si-a gasit si un job si zilele trecute m-am trezit cu el ca nu mai vrea sa se intoarca in Romania cel putin in urmatorii 4-5 ani.
Ma bucur ca i-a venit mintea la cap desi asta ne-a costat aproape toti banii pe care ii pusesem deoparte in cei doi ani (colete, bilete, etc) dar mai ales o gramada de neuroni de-ai mei distrusi. O vreme lucrurile nu au mai fost ca innainte intre noi, nici acum nu sunt la fel pentru ca nu poti uita usor astfel de fapte dar zic eu ca usor usor vor intra pe fagasul normal, desi o urma de neincredere cred ca va ramane pentru totdeauna acolo. Acum pot spune ca sunt pregatita pentru orice...daca maine ar spune ca pleaca iarasi nu pot spune ca nu m-ar durea dar as sti ce sa fac, nu as mai trai aceeasi disperare.
Invataturi pentru cei ce vor veni:
-aveti grija ce prieteni va faceti
-nu va lasati influentati
-la inceput (2-3-4-5 ani) joburile sunt proaste , viata grea, adaptarea la fel asa ca aveti grija sa nu uitati de cel (cea) de langa voi- vorbiti mult
cristina
Avatar utilizator
cristinan
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 73
Membru din: 22 Mar 2005, 12:17
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 13 ori

Mesajde mirceapascu » 30 Mai 2008, 14:21

Succes, Cristina.
Avatar utilizator
mirceapascu
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 135
Membru din: 25 Sep 2005, 08:18
Localitate: Alberta
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Mesajde cuty » 30 Mai 2008, 15:04

un inceput foarte dur, felicitari ca ai reusit sa ai puterea de a-ti pastra familia si de a-ti urma visele!! mult mult succes la scoala si o viata fericita in Canada! meritati!
Ceea ce nu ma omoara, ma face mai puternic
Avatar utilizator
cuty
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 86
Membru din: 10 Iun 2005, 11:38
Localitate: Gatineau,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Mesajde floricic » 30 Mai 2008, 23:44

super poveste. Ma bucur ca ai avut taria sa povestesti. Se pare ca stii ce vrei.
Don't give up!
floricic
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 30
Membru din: 20 Ian 2007, 19:32
Localitate: U.E.
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Mesajde dragos_cel_viteaz » 31 Mai 2008, 07:02

am tot respectul pentru tine!
va doresc o viata frumoasa aici, asa cum ati visat!
Avatar utilizator
dragos_cel_viteaz
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 4
Membru din: 24 Mai 2008, 07:12
Localitate: Toronto,On,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 0 data

Următorul

Înapoi la Canada - Povestea MEA

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 13 vizitatori

  • Publicitate