• Publicitate

Rhône-Alpes 74 sau frontalier in Haute-Savoie

Rubrica romanilor care locuiesc in Franta, fie venind direct din Romania, fie mutati din alta tara. Discutii despre specificul vietii de francez.

Moderator: paca06

Răspunde

Mesajde Claudia43 » 31 Mar 2014, 11:44

Multumesc Artemis pentru raspuns si pentru impartasirea povestii tale, nu ai fost deloc plictisitoare, din contra. Cred si eu ca isi vor schimba parerile si trairile copiii, cred ca trebuie sa rezisti acolo unde esti, si sa le pastrezi lor poarta deschisa catre Europa.
Fiicei mele i-a fost foarte greu cum spuneam, adusa la 16 ani in Quebec, a facut si o dereglare destul de serioasa de tiroida... Urla ca vroia inapoi in Romania la tatal ei... Eu am actionat mai ...simplist de genul "baga-ti mintile-n cap, termini colegiul inceput, iei cetatenia si pe urma faci ce vrei, pe urma te ajut...etc" In sinea mea nu eram insa asa de sigura ca fac bine si nici usor nu-mi era, dar ...totul e bine cand se termina cu bine. Acum e bine, multumita aici de viata ei de student...dar e destul de obisnuita si cu Europa. Am locuit cu ea vreo 4 ani in Belgia (cand ea avea 10 ani si acolo i-a placut la vremea aia mai mult decat in Qc). Acum e incantata ca tocmai a fost acceptata la un program de exchange students pentru 6 luni in Anglia, iar cand si eu ma voi stabili pe undeva prin Europa in final si ii voi oferi si varianta asta...vom vedea ce va mai fi.
Iti multumesc pentru site-urile pentru joburi. Intr-adevar, nici eu inca nu m-am agitat cu adevarat sa gasesc job pe acolo, caci ma chinui sa termin bacul, daca tot l-am inceput. Mai merg si la job intre timp caci am vazut ca uneori experienta la CV conteaza mai mult decat diplomele si in rest ...visez! Visez la cand o sa plec, la unde o sa ma duc...Inca nu m-am hotarat exact incotro, intre Franta, Elvetia si Belgia... E foarte buna si ideea cu schimburi de experienta pe vara, stagii...Sa vedem. Multumesc.
Claudia43
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 112
Membru din: 24 Iul 2011, 00:56
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 1 data

Publicitate

Mesajde Artemis » 31 Mar 2014, 14:55

Tavi - multumesc, am facut ce am putut. Imi era teama sa incep sa caut in Europa ca ma gandeam ca poate chiar o sa mearga si asta schimba totul. Dar cum nu aveam de ales in Qc, m-am lansat in cautari. Am prevenit tatal copiilor de faptul ca nu reusesc sa gasesc nimic in Qc si o sa incep sa caut in alte parti ale lumii. Nu cred ca a luat prea in serios atunci dar in fine, nici el nu era f multumit de Qc. I-am spus ca daca gasesc un contract pe 2-3 ani o sa vreau sa vina si copiii unde o sa fiu. A fost ok dar gandind acum retrospectiv nu cred ca a luat in serios.

Am discutat cu copiii la vremea respectiva, faceam trasee imaginare pe harta si ne imaginam cu entuziasm cum ar fi daca am pleca in cutare sau cutare loc unde le spuneam eu ca pot sa gasesc job. Erau incantati, facea o diferenta intre colegi, o sa traiasca intr-o alta cultura, o sa voiajeze, parea cool.

Un an jumate cat mi-a luat sa imi consolidez situatia si sa pun lucrurile in ordine nu am economisit nimic (timp, energie, bani) din ceea ce puteam sa fac sa tin legatura cu ei. Nimic nu mi-e recunoscut pt ca domiciliul lor e in Canada chiar daca mereu au stat chiar cateva luni aici iar la Montreal sunt pe tot sejurul meu nin grija mea. Plus alte cheltuieli consistente ca sa le arat avantaje si sa nu le lipseasca nimic din ce un copil nord-american are la varsta lui.

Cand am avut contractul pe perioada nedeterminata, i-am prezentat tatalui lor avantajele si cum nici el nu are o situatie de invidiat in Qc aproape ca ar fi inceput si el sa se mai uite in alte parti. A fost de acord ca dupa un an cand fiul meu termina primara sa vina. Apoi la Craciun 2012, fata mea a vrut deja sa vina si cand am zis de baiat atunci el a zis nu, desi spusese da. Cred ca la plecarea fetei a inceput sa ia in serios lucrurile.
Fata mea apoi a zis ca ea a facut efortul sa vina si de ce fratele ei nu vine macar pt un an, ca la scoala baietii vorbesc tot de xbox si jocuri video. <A zis la inceput ca un voiaj pe an in Canada ei ii convine. Apoi descopeream lucruri impreuna si chiar ea zicea ca daca si fratele ei ar fi ...
Tatal ei a insistat ca ea sa ramana dar nu a vrut nimic pt baiat, eu vedeam copilul ramas in urma iar fata mea nu intelegea de ce sunt tratati diferit. ei au crescut mereu impreuna,bineinteles cu conflictele normale intre frati, dar eu i-am educat sa isi poarte de grija si sa faca atentie macar din umbra unul asupra celuilalt ca nu au alta familie mai aproape.

Fiecare copil are fantasma de a pastra mediul familial si confortul, siguranta. Poate vrea sa ma aduca inapoi acolo dar cred mai mult ca nu vor sa il piarda pe tatal lor. Eu au incredere ca eu fac tot posibilul sa raman in viata lor cat mai prezenta, chiar de la distanta. In final au zis ca nu ii deranjeaza sa raman aici. Apoi le-am amintit ca nu am discutat asa si ca planul nu era ca eu sa traiesc singura aici. Ca am incercat sa fac ceva mai bun si sa profitam toti dar daca nu e nimeni fericit, lichidez tot, dau demisia si cand mi-o accepta revin in Qc. Am zis ca important o sa fie ca suntem impreuna si o sa gasim o solutie. DAR le-am amintit ca nu o sa am job nu stiu pe cat timp in Qc si oricum o sa fim fff limitati. Atunci fata mea a zis: dar mai stai un pic aici (si-a facut ea repede niste calcule), iar baiatul a zis ca ça peut mal tourner. Am zis da, asta e realitatea dar important e sa fim impreuna. Asta a fost la sfarsitul lui aug 2013 cand baiatul pleca in Qc si peste o sapt a plecat si fata.

Claudia43: uneori ma gandesc ca poate trebuia sa o fortez sa ramana dar nu aveam nici o speranta pt fratele ei si am preferat sa ii stiu impreuna si tratati egal. Asa le-am zis si eu, aici pot sa va ofer ce aveti nevoie, cresteti, apoi veti cunoaste mai multe variante si veti putea alege. Eu de asemenea, tot de aici o sa pot sa va sustin.
Cred ca ai facut bine ca ai transat dar fata ta venea din Romania dar copiii mei au inca impresia ca ei traiesc in le meilleur pays au monde. Apoi tatal lor le-a repetat ca ei sunt cetateni acolo si ca aici nu au drepturi, a zis fetei ca n-o sa poata sa gaseasca job aici ca n-are dreptul. Degeaba i-am zis ca uite, eu lucrez deci se poate. El reneaga si ignora total schimbarile in privinta romanilor in Europa. Nu i-a incurajat sa partajeze activitatile si descoperirile de aici.
Deci Claudia43, poate tatal fiicei tale vedea lucrurile in acelasi sens macar pt interesul fetei, sa isi bage mintile in cap si sa isi vada de treaba apoi o vedea, cum zici.

Deci trecand peste toate, m-am intors de 2 sapt din Qc, dupa 2 sapt acolo la inceputul lui martie, am mai fost la Anul nou 10 zile, dar nu mai gasesc sensul eforturilor mele. Fata e mai independenta dar fiul meu se schimba si prevad o crestere exploziva in curand, e foarte tandru si afectuos cand suntem impreuna dar il simt mai vulnerabil, creste. Imi lipseste mai ales el, fizic, mi-e teama de fiecare data ca il gasesc mai inalt.
Apoi in week-end imi lipsesc, vad alti copii, ieri de ex, era asa cald si placut si imi aminteam de ce faceam cand erau aici in vacanta. Stiam ca in Qc ninge si ma gandeam la el ca la o mogaldeata in ciubote de iarna si in frig si nu intelegeam de ce cand are alta sansa.

Acum, la 13, 16 ani ar avea ocazia sa se imbogateasca cultural si sa isi deschida orizontul, au sansa si eu nu pot sa ii conving. Poate chiar trebuie sa ma intorc, daca criza se repeta atunci nu ii mai protejez si o sa se faca schimbarea care trebuie. Sau macar sa fiu prezenta inca in perioada lor de crestere. Da, cum fiul meu zice, ça peut mal tourner. Dar apoi imi zic ca am facut tot ce mi-am propus aici ca sa pun lucrurile pe o directie, asta e, se poate, daca am facut-o o data o sa fiu capabila si data viitoare. Dar sunt inca ambivalenta si parca tot mai sper in ceva imprevisibil care o sa ii forteze sa vina aici. Sunt sigura ca s-ar acomoda f bine si ar aprecia cu timpul. Le-am spus la ultima vizita: in cativa ani o sa imi reprosati ca am avut ocazia sa va scot de aici si nu am facut-o, o sa uitati ca ati zis ca va ruinez viata daca va fac sa plecati din Qc (asa au zis).
Uneori ma gandesc ca am reusit prea bine integrarea lor quebecoasa dar cu partile mai putin bune de acolo.
Artemis
Am aflat de voi...
Am aflat de voi...
 
Mesaje: 19
Membru din: 20 Mai 2004, 09:09
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 0 data
I s-a multumit: 1 data

Mesajde paca06 » 02 Apr 2014, 11:56

Artemis scrie:Ar mai fi mancarea mai variata, ieftina si gustoasa in Fr, copiii mei au apreciat branza (da, lor le place), ciocolata, mousse si inghetatele, patiseriile, baghetele, faptul ca le lasam bani sa mearga la magazin si aveau impresia ca au cumparat mult si au platit putin (aceeasi impresie o am si eu, ma astept sa platesc mult uneori dar ma surprinde ca e mai putin).

Exact acelasi lucru l-am simtit si eu cand am venit in Franta! Ma asteptam sa ma costa de 1,5 ori mai mult la magazin (facand schimbul cad-euro, binenteles). Asta spune multe despre cat de mare e inflatia totusi in Qc.


Artemis scrie:Baiatul are 13 ani, daca el zice ca vrea in Qc nu conteaza tot ce pot eu sa fac pt el aici si nu pot face acolo. Dupa legea autosuficientei quebecoase , c'est pas grave primeaza. Doar ca pt mine era grav cand am plecat, am incercat sa le amintesc ca nu aveam job si in viata trebuie sa fii deschis sa te duci unde poti mai bine, motiv pt care a fost si plecarea din Romania, ca sa ne fie mai bine. Le-am explicat ca atunci nu exitau pt noi posibilitatile de astazi din Europa. Dar acum daca sunt, de ce sa nu le exploram macar, mai ales ca eu eram intr-o situatie dificila in Qc. In fine, complicat, nu stiu alti copii adolescenti cum au trait schimbarea de societate si ce motivatie au avut.

M-am lasat un pic afectata in discutie dar sunt foarte dezamagita de lipsa lor de intelegere, de recunostinta si de refuzul lor de a trai mai bine.


Artemis, nu iti face probleme, sunt adolescenti, e normal sa nu inteleaga totul la fel ca un adult. Important e sa nu ii bruschezi sau sa nu incerci sa ii manipulezi. La varsta lor, sunt un pic pierduti, plus ca hormonii zburda tare deci nu isi cunosc inca identitatea. Cand vor fi pe picioarele lor te vor intelege 100%. Tu procedeaza cum iti dicteaza inima. Astfel nu poti gresi.

Am inteles ca esti dr. Stiu ca dr-ii din regiunea Cote d'Azur s-au strans intr-o organizatie. Daca te intereseaza sa vii pe aici, pot sa ma interesez mai mult si sa iti dau contactele. E plin de dr romani pe aici si iernile cu 15°C + verile cu max 25-26°C fac EXTREM DE BINE la moral :). Sigur o sa le placa zona. Muntele si marea sunt la 2 pasi. Eu pe cine stiu ca a ajuns aici, nu a mai plecat decat fortat de imprejurari...

Bafta multa!
Avatar utilizator
paca06
Moderator 'Romani in Franta'
Moderator 'Romani in Franta'
 
Mesaje: 210
Membru din: 17 Mar 2013, 03:07
Localitate: U.E.
A multumit: 8 ori
I s-a multumit: 32 ori

Mesajde paca06 » 02 Apr 2014, 12:17

Tavi scrie:o ea, ~40ani, manager de echipa in domeniul business travel (ticketing), s-a mutat acum aproape trei ani de la o firma mică din Ottawa (20 de oameni) la firma-mamă a produsului pe care îl foloseau, aflată în Franța, la Nisa (http://www.amadeus.com/web/amadeus/en_1 ... DetailPpal)


Am avut si eu ocazia sa fac o un contract cu Amadeus. E o firma buna si foarte cosmopolita. Se poate aplica din Ca fara probleme si cauta oameni bilingvi (fr/en), avant in vedere ca francezii sunt dezastruosi la limbi straine. Stiu ca sunt in cautare de specialisti tot timpul. E plin de romani. Unii se pare ca au venit su masinile din Romania (am remarcat in parcare cateva cu numere de "Ro" :) )

Tavi scrie:Am vorbit cu ea azi pe Skype, mi-a spus că marea ușurare a venit când francezii au reușit să îi obțină work permit, fiindcă ei ca și canadieni nu au drept de lucru niciunde în străinătate

Astazi, avantajul extraordinar al romanilor esta ca nu mai e nevoie de "work permit". Eu, cand am ajuns aici inca era necesar, dar se ocupau firmele, in general. Sotul/sotia primea automat drept de munca.


Tavi scrie:, dar și că marile câștiguri din punctul ei de vedere sunt:

- clima (și ea e născută și crescută în Ottawa, la fel ca soțul și cei trei copii)
- școala copiilor și faptul că învață fiecare două-trei limbi
- jobul (creativ, în plus a început cu 6 săptămâni/an și acum la peste 2 ani vechime a crescut la 8 săptămâni)
- mâncarea locală, gustoasă, etc.
- proximitatea la nenumărate obiective turistice.


Clima clementa, mancarea gustoasa, plus vinul bun :wink: sunt 3 lucruri pe care cu greu le gasesti adunate toate intr-o zona relativ restransa cu este Coasta de Azur.
Avatar utilizator
paca06
Moderator 'Romani in Franta'
Moderator 'Romani in Franta'
 
Mesaje: 210
Membru din: 17 Mar 2013, 03:07
Localitate: U.E.
A multumit: 8 ori
I s-a multumit: 32 ori

Mesajde paca06 » 02 Apr 2014, 13:23

Artemis scrie:In sanatate e multa disponibilitate in Franta mai ales pt romani care nu mai au nevoie de nici un fel de atestare si permis de la 1 ian.

Cred ca multi nu isi dau seama (inca) ce sansa extraordinara avem ca romani, de cand putem aplica liber la joburi in Europa. Practic, cine vrea sa scape de Romania are un continent intreg la dispozitie!


Artemis scrie:Experienta canadiana face impresie buna , francezii si elvetienii au o buna impresie despre nord-america si nu inteleg intotdeauna de ce unii revin in Europa.

Acelasi lucru l-am simtit si eu. Experienta NA pare ca e un plus la CV. Plus ca, in general cine a trait in Ca e bilingv fr/en (al mare avantaj la cv).



Artemis scrie:Din nov 2010 am inceput sa ma uit oriunde unde puteam obtine un job. Am scris un anunt pe annonces-medicales.com si am fost surprinsa sa primesc raspunsuri si propuneri realiste mai mult decat rapid, dupa tot blocajul din Qc mi se parea bizar ca ma ia cineva in serios.

Si eu am fost mirat de reactia recrutorilor francezi cand am inceput a trimite cv-uri mai "la soare", cum zici tu mai jos :). Pur si simplu sunau mai mult decat cei din QC si erau ok pentru interviuri telefonice, pana la cele tehnice. Cea mai simpatica intamplare a fost un telefon primit noaptea, de la o HR-ista ametita care nu s-a prins ca daca in Fr e 9 dimineata prin Qc e 3 noaptea :). Si-a cerut scuze de o mie de ori, si cum eram deja sculat, am acceptat "interviul" (bla, bla de hr, sa ma scuze cei care sunt in domeniu :roll: ) Am ramas si astazi in contact.



Artemis scrie:In final, am trimis pe 24 ian 2011 CV si lettre de motivation la proful sef de psychiatrie aux HUG la Geneva, m-au chemat la interviu pe 11.02. unde am venit pt 3 zile. A fost prima revenire in Europa dupa plecarea din 2003.

Din experienta proprie, cand e nevoie, lucrurile se misca foarte repede. Cunosc si pe altii care s-au angajat prin EU si cam asa a fost provestea.


Artemis scrie:Nu am cunoscut pe absolut nimeni aici, nu m-a asteptat nimeni in aeroport ca la Montreal, am stat intr-o camera inchiriata la spital 3 luni, apoi intr-un studio in Fr ...

Idem. Ba eu am si ratat legatura la Paris si a trebuit sa vin cu TGV-ul (nu vrei sa stii cat costa un loc la TGV, cu 1 ora inainte sa plece, la singura clasa ramasa inca disponibila (adica I-a) ) :twisted:
Oricum, nu conteaza unde stai la inceput daca vii direct la job.
Saltul psihologic (fata de Ca) ca nu mai "cauti job", ca "se duc banii din tara", ca "nu aveti experienta canadiana", ca trebuie de cele mai multe ori sa faci scoala ca sa ajungi la acelasi nivel din tara, ca daca nimeresti in plina iarna e greu etc etc etc (stie fiecare prin ce a trecut sau trece) este imens. Pur si simplu te simti integrat imediat, jobul fiind o parte foarte importanta al acestui proces numit pompos "integrare"...


Artemis scrie:Ce vreau sa spun e ca se poate aplica spontan unde fiecare are un interes profesional si instalarea de la 0 se face fara probleme, ca se poate incepe de la 0 intr-o maniera mult rezonabila si chiar de la - cum eram eu cu datoriile din Canada.

Acelasi lucru l-am simtit si eu.
Avatar utilizator
paca06
Moderator 'Romani in Franta'
Moderator 'Romani in Franta'
 
Mesaje: 210
Membru din: 17 Mar 2013, 03:07
Localitate: U.E.
A multumit: 8 ori
I s-a multumit: 32 ori

Mesajde coraampean » 02 Apr 2014, 21:02

Frumoase relatari, ma bucur ca ni le impartasiti. Cred ca este foarte important, cum bine a punctat paca06, sa mergi direct la un job.

Am o colega quebecheza a carei fiica a terminat DEC en Soins infirmiers si a lucrat la H Ste-Justine unde si-a cunoscut viitorul sot (dr francez) venit la studii. Francezul, dupa ce a terminat, nu si-a gasit servici niciunde in QC si a trebuit sa se intoarca in FR. Sotia l-a urmat. Ea a aplicat la facultate in FR si i s-au mai dat de urmat inca doi ani universitari, DEC-ul fiind recunoscut ca nivel facultate (primii 2 ani). Nu a avut drept de munca fara a face echivalarile. Colega mea era scandalizata cum de nu i se recunoaste fiicei cei 3 ani de DEC in intregime. Era suparata ca studiile din Belgia se recunosc integral de catre sistemul francez si ca absolventii poti lucra direct, fara a face alte scoli-cursuri de diferente. Dar n-a sesizat nici macar pt un moment cat de greu le este imigrantilor care vin aici, la ei in QC si li se intampla acelasi lucru...

Artemis, am cunoscut pe cineva care era in situatia ta, la un curs de recherche d'emploi ( SFIM, pe Grande-Allée, la St-Hubert), acum 9 ani...daca ai facut cursuri la UdeMtl in toxicomanie s-ar putea sa ne cunoastem. Cu copiii, ce sa zic, din cate am observat, tot ceea ce spune o mama are valoare si greutate mai mare. Sper sa-si schimbe parerea si sa te urmeze. Important e sa ai rabdare si sa incerci sa le arati partile pozitive. Insa, si tatal ar trebui sa inteleaga ca nu e normal sa te zbati in Qc fara sanse de a-ti dezvolta cariera. Poate daca si-ar gasi si el un job pe masura asteptarilor, n-ar mai sta pe ganduri. Numai bine iti doresc si sper sa ne mai dai vesti bune!
Le paradis terrestre est où je suis...
Avatar utilizator
coraampean
Imi place aici si raman...
Imi place aici si raman...
 
Mesaje: 207
Membru din: 22 Iul 2006, 05:33
Localitate: Montreal,Qc,CA
A multumit: 8 ori
I s-a multumit: 14 ori

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Romani in Franta

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

  • Publicitate